Feeds:
Posts
Comments

Archive for March, 2012

Avem mereu tendinta de a ne feri, ne este teama sa dam glas propriilor noastre ganduri, idei sau dorinte. Nu spunem direct ceea ce vrem, pentru a nu fi judecati. Sau pentru ca stim ca e posibil sa gresim si sa regretam.

Asa ca alegem o alta cale: cea a aluziilor, a sugestiei. Vrem ca lumea sa inteleaga ce dorim, fara sa fie nevoie sa si spunem. Ori, eventual, noi rostim un cuvant, ei termina fraza.

Ceva de genul : «  – Ce ai ?

-Nimic.

-Inseamna ca am eu ceva… »

Pacat ca lucrurile astea se intampla doar in reclame sau in filme. In “real life”, trebuie sa ceri ca sa primesti. Pentru ca nimeni nu-ti poate citi gandurile. Si nu stim ce ecou aduce un cuvant spus de noi in sufletul celorlalti.

Oare am ajuns sa ne complicam singuri vietile? E cazul sa alegem: ori e alba, ori e neagra? Cand a incetat griul sa mai fie o optiune?

Advertisements

Read Full Post »

Oamenii gresesc. Oamenii insala. Oamenii mint. Unii fac, altii suporta consecintele faptelor lor. Dar…oamenii mai au si o alta putere miraculoasa, care poate inlatura toate celelalte neajunsuri: oamenii iarta.

Cu greu, cu “imi calc pe inima”, cu frica de a gresi si de a regreta, dar iarta. Si e foarte bine ca o fac. Mereu m-am intrebat…cum pot fi unii atat de orgoliosi incat sa renunte la fericire, sa ii dea pur si simplu cu piciorul si sa sufere, inchisi intre peretii propriei inimi, doar din pricina orgoliului? E o boala a inimii, orgoliul asta. Ar trebui sa existe medicamente speciale pentru a-l trata. Ne face sa actionam necugetat, sa varsam lacrimi pentru nimic si sa suferim in van. De ce sa plangi cand ai putea avea infinite motive pentru a zambi?

Nu spun ca nu exista si cazuri in care iertarea nu-si are rostul. Atunci cand devine umilire, cand persoana respectiva nu merita poate nici macar o privire sau un gest. Atunci cand i-am dat toate sansele posibile si nu mai avem niciuna disponibila. Cand vedem ca nu ne poate imbunatati viata in niciun fel, ci doar poate sa ne-o strice. Dar…uneori, iertam si atunci. Suntem un pic sadici cu noi insine. Ne atrage ceea ce ne face rau si nu ne invatam niciodata minte.

Sunt la poli opusi orgoliul prea mare si trecerea cu vederea peste prea multe. Dilema mea este: cum trasam o limita care sa le delimiteze? Si cand ne dam seama ca am trecut peste limita respectiva? Cand trebuie sa iertam si cand nu?

Read Full Post »

Voi unde ați vrea să vă treziți mâine?

Haideți să ne închipuim locul și dimineața perfectă

Asa îmi doresc eu. Pentru că avem voie să visăm orice, să ne-nchipuim oriunde. Și pentru că ziua după dimineață se cunoște.

Chiar dacă este luni..

 

Read Full Post »

Citatul de azi

Makes you think and wonder..

Read Full Post »

Oamenii mari sunt, pentru mine, toți oamenii care au realizat lucruri memorabile. Oamenii care și-au atins țelurile sau care au ajuns să facă lucruri pe care nu le voiau, la care nu s-au gândit niciodata, dar care au ieșit mult mai bine decât dacă și-ar fi propus asta. Oameni care ajung să facă lucruri extraordinare din greșeală. Pe ăia îi numesc eu oameni cu har, oameni meniți să facă ceva.

Oamenii măreți sunt cei care vor să schimbe lumea, oamenii care au planuri, ambiții.  Și mi-am dat seama-n timp că toți oamenii de genul acesta pe care i-am cunoscut au o calitate comună: modestia. Inteligența adevărată se cunoaște după modestie.

N-am întâlnit niciun om deștept care să vrea cu tot dinadinsul să ne convingă de inteligența sa. Care să țină neapărat să aibă un cuvânt de spus, fie el bun sau rău, interesant sau redundant. Oamenii deștepți nu-s aia care adoră se se audă spunând fraze interminabile care conțin o gramadă de neologisme și din care nu înțelegi nimic.

Sunt aia care în câteva cuvinte simple îți dau o lecție de viață.

Read Full Post »

Astăzi a fost o zi fără planuri. Una dintre puținele zile fără obișnuitele mele “to do lists”. Pe principiul : “de la ora 10 la ora 12 fac curățenie “. Niciodată nu le respect și toată lumea mă întreaba de ce le mai fac, dacă mă ajută la ceva. Pentru mine functionează. Și pentru că trebuie să scriu 10 posturi pentru luni la jurnalism online, voi povesti într-un alt post de ce și cum.

Dar astăzi a fost o zi de stat și de admirat soarele de la fereastră. Nu-mi să cred că primăvara dă semne c-ar veni. O aștept ca pe pâinea caldă. Melodia asta: http://www.youtube.com/watch?v=XqIeKYRLhno&feature=related mi-a făcut ziua. Am început să-mi beau cafeaua ascultând-o și mi-am continuat lenevirea pe notele ei. Superbe și versurile.

“And drown her past regrets
In coffee and cigarettes ” – mm.

Read Full Post »

Older Posts »