Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2012

Mi se pare nepotrivit sa vorbesti despre convingerile tale religioase in fata tuturor. Sau sa te dai mare cu o credinta pe care multi dintre noi nu o punem in practica. Am doar o dilema. Am intalnit in ultimul timp foarte multe persoane contra religie, pentru care stiinta este singurul lucru in care cred.

 

Ma intreb: de ce am asculta sutele de teorii care se contrazic intre ele, niciuna bazata pe dovezi palpabile – pentru ca daca ar fi nu le-ar expune in documentare sau carti controversate, ci ne-ar convinge cu o super dovada ca ceea ce spun este adevarat ori ar face o teorie simpla pornind de la aceste demonstratii, teorie ce ar schimba si mentalitatea maselor ce cred in Biblie de atata timp- de ce am crede in ceea ce un grup de cercetatori vor sa ne faca sa credem, poate prin manipulare sau nu? De ce sa-i ascultam pe ei? Si, mai bine spunem, pe care dintre ei alegem sa-i ascultam?

 

Doar intreb. Au adus vreunii o dovada clara pe care o poate explica cineva?

Advertisements

Read Full Post »

Suntem făcuți pentru a face greșeli. Sau cel puțin cu ideea asta am trăit mereu. Poate e o scuză mult prea des utilizată pentru a nu ne asuma responsabilitatea. Sau… poate pur si simplu suntem fragili și pasibili de greșeală. Suntem perfectibili, nu perfecți.

Și uite că a fost momentul ăla în care nu am apelat la rațiune, nu am analizat problema din toate unghiurile, nu am fost echilibrați și am ales să facem ce-am simțit. Și, ah, cât de inteligenți am fi toți dacă n-am simți, dacă n-am avea această sensibilitate sau fragilitate specific umană. Dacă n-am avea această tentație spre greșeală, dacă alegerile „rele” nu ne-ar face să ne simțim atât de bine uneori. Și greșeala poate fi adăugată la experiența vieții, ba chiar e una dintre cele mai formatoare experiențe, pentru că învățăm. Ne dăm seama ce lucruri bune ne-a adus și ce lucruri rele. Și din greșeli se pot realize lucruri mărețe uneori.

Dar ce trebuie noi să reținem este că o greșeală făcută o dată nu ne definește pe noi ca oameni. Mă uitam la Anatomia lui Grey și am reținut de acolo una dintre cele mai frumoase lecții. Nu știu exact cum era formulată, dar idea principală era că, atunci când greșim, nu trebuie să ne focusăm atenția pe greșeala respectivă.Trebuie să privim întregul.

Toate acțiunile noastre de până atunci ne definesc. Doar pentru că o dată am mers pe un drum pe care nu trebuia să mergem, nu înseamnă că praful și pietrele de pe drumul suntem noi. Putem să ne întoarcem și să ne găsim adevăratul nostru drum plin de soare. Pentru că, pe lângă greșeală, omului i s-a dat și antidotul ei. Trebuie să avem grijă cum ne îndreptăm greșelile. Și nu trebuie să ne lăsăm doborâți. Doar să ne ridicăm și să continuăm viața cu o lecție învățată în plus.

Fă greșeli și îndreaptă-le corect.

 

Păcat că vedem semnalul de alarmă când este târziu. Dar niciodată nu va fi prea târziu.

Read Full Post »