Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2013

Iluziile pe care studenţii şi le fac atunci când intră la facultate sunt rapid transformate în deziluzii. Mai precis, odată cu obţinerea titlului de absolvent, vine şi dezamăgirea: nu reuşesc să-şi găsească locuri de muncă în domeniu. Circa unu din trei absolvenţi de facultate lucrează pe posturi pentru care nu este nevoie de studii universitare, în special în domeniul comercial, spun specialiştii în recrutare.

somer_caut_job_02                                                     sursa foto: targulmureseanul.ro

Numărul absolvenţilor de facultate din Bucureşti care au intrat direct în şomaj anul acesta a ajuns la 219, înregistraţi până la data de 31 august 2012 în baza de date AMOFM (Agenţia Municipală Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti).

Alţii, obligaţi de împrejurări, acceptă locuri de muncă în domenii în care nu este nevoie de pregătirea lor academică. Puţini sunt norocoşii care reuşesc să-şi găsească un job în domeniul pe care l-au studiat.

După ce-şi tocesc hainele pe băncile şcolilor, asimilează o multitudine de informaţii despre domeniul în care vor să lucreze, tinerii nu au cum să pună teoria în practică. Piaţa muncii nu le oferă posibilitatea de a-şi găsi o slujbă care să-i motiveze şi să-i ajute să avanseze în carieră.

Dacă luăm la rând magazinele, fast-food-urile, restaurantele sau barurile, observăm că mare parte dintre tinerii care lucrează aici au terminat o facultate. “Circa unu din trei absolvenţi lucrează pe posturi sub calificare, în special în domeniul comercial”, este statistica pe care directorul de recrutare al grupului APT, Mirela Marinescu, a furnizat-o Fiindcă studiile nu le ţin de foame şi acoperiş deasupra capului, iar părinţii se aşteaptă ca, după ce au cheltuit bani pe taxele de studiu şi pentru a-i întreţine în facultate, să nu mai fie nevoie de ajutorul lor financiar şi după terminarea acesteia, tinerii se văd obligaţi să accepte job-uri sub pregătirea lor academică. Doresc să intre cât mai repede pe piaţa muncii, să se adapteze la condiţiile unui loc de muncă, să-şi câştige proprii bani.

În afara de lipsa locurilor de muncă pe piaţă şi o disproporţie când vine vorba de ce oferă ei şi ce salariu le oferă angajatorii, licenţiaţii mai au de înfruntat o problemă: nu au experienţa cerută de către aceştia. Având în vedere că programul de studiu din facultate nu le permite să şi lucreze, studenţii au de făcut o alegere nu tocmai uşoară: vor un loc de muncă sau performanţe şcolare?

Advertisements

Read Full Post »

Frumos.

frumos                                                                                                        sursa: icanread.com

Read Full Post »

Deşi suntem în secolul informaţiei şi al tehnologiei, oamenii au rămas fideli celor mai vechi practici de a-şi rezolva problemele: ghicitul viitorului. Clarvăzătoare, ghicitoare în cafea ori în cărţi, dacă încerci să cauţi un astfel de om “cu har”, nu găseşti unul, doi. Ci zeci, sute de persoane “hăruite” cu darul de a afla viitorul (pe sume frumușele) îşi fac reclamă pe site-uri de anunţuri. Cererea este la fel de mare ca şi oferta. Pe forumuri oamenii (în special femeile) cer cu disperare sfaturi despre ghicitoare bune, deoarece nu mai fac faţă problemelor de zi cu zi.

Pentru că nu pot să facă faţă de unii singuri problemelor, oamenii caută un suport moral. Şi nu-l găsesc nici în credinţă, nici în psihologi. Întrebările lor sunt unele la care un om normal nu poate răspunde. Caută pe cineva cu puteri care nu sunt din această lume ca să afle ce-i aşteaptă de la viaţă, iar ghicitoarele secolului XXI folosesc Internetul ca metodă principală de a-şi face publicitate. La un simplu search pe google, găseşti o grămadă de astfel de persoane. Unele-şi fac reclamă pe propriile site-uri, altele îşi dau datele pe anunţuri ori răspund la întrebările de pe forumuri despre astfel de persoane. Unele chiar răspund sub un alt nume, ca o clientă fidelă şi mulţumită de prestaţia ghicitoarei. Toate spun că-s cele mai bune, că nu mint, că-s hăruite şi, ca un detaliu care pare a atrage, “nu sunt de etnie romă”.

Preţurile se schimbă de la ghicitoare la ghicitoare. La anunţurile de pe Internet, încep de la 30 de lei şi ajung până la 100 de lei pentru o jumătate oră, maxim o oră de “ghicit viitorul”. Multe dintre astfel de consultaţii pot fi făcute direct prin telefon: ghicitul în cărţi şi apeluri la clarvăzătoare, care doar îţi aud vocea şi-ţi spun şi câţi copii vei avea, şi câte dezamăgiri în dragoste vor avea copiii copiiilor tăi. Ghicitul în cafea, în schimb, se poate face doar în prezenţa persoanei.

“Hăruitele” doamne profită de disperarea unor persoane şi le promit rezolvarea problemelor, în schimbul unor sume de bani. Forumurile sunt pline de potenţiali clienţi.

“ina64: Bună, fetelor; da, se poate să nu ai un barbat sortit. Eu am 46 de ani şi am fost singură toată viaţa, cum cunoşteam pe cineva şi ajungeam să vorbim despre căsătorie, se întâmpla ceva şi ne despărţeam. Am umblat ani de zile pe la toate bisericile şi mănăstirile, dar în zadar.
Acum m-am obisnuit sa fiu singură, altceva ma preocupă. De la un timp nimic nu-mi merge bine, am pierdut toţi banii pe care-i aveam, am intrat în datorii şi, deşi muncesc foarte mult, nu ştiu unde se duc banii, nu mai am spor şi asta de vreo 6 luni, exact de când m-am certat cu o anumită persoană.
Sunt foarte deprimată şi uneori am gânduri de sinucidere;merg duminicile la biserică, ţin post şi am acatiste date la multe biserici şi mănăstiri, dar simt că am ajuns la capatul puterilor, de aceea vă rugam să mă ajutaţi, cine cunoaşte o ghicitoare, o clarvazatoare, dar să fie bune, pentru că nu am bani de aruncat.”

“Pline de har”, vin cu răspunsurile şi rezolvarea la orice problemă.

“Bună, există întotdeauna soluţii. Cauta-ma pe ——-@yahoo şi îti explic ce ai de făcut”. Asta îi promite una dintre ghicitoare Inei cea deprimată. Şi nu este singura, zeci de astfel de femei vin în rezolvarea tuturor problemelor lumii.la-ghicitoare

sursa foto: plusx.ro

Mie imi ghiceste in cafea o doamna, in Bucuresti. Dar doamna serioasa, nu aşa! Merg la ea acasa, sau vine la mine la serviciu, daca ne adunam doua-trei colege. Are vocabular frumos, se exprima clar, e corecta si sincera. Cunoaste semnele, le interpreteaza si le coreleaza cu intuitie… mie-mi place. Ghiceste cate o ora intreaga si nu cere mult. Dar te lasa masca de ce vede in ceasca aia.Mi-a zis femeia ca, daca sunt multumita de cum mi-a ghicit, sa spun si altora, pe internet. Asta si fac acuma, va las numarul ei: —–. Cred ca ea merita sa aiba cliente, ca nu e o impostoare, ca altele”.- mesajul acesta a apărut de câteva ori în această discuţie de pe un forum. Restul cititorilor au suspectat-o pe clienta care, nu doar că părea mai mult decât mulţumită de prestaţia ghicitoarei, ba chiar o promova asiguu, că ar fi însăşi “hăruita” ghicitoare în cafea.

Dacă analizăm sutele de anunţuri le ghicitoarelor de pe internet, vom vedea că fiecare doamnă se prezintă ca fiind foarte serioasă , ne arată adevărul şi ne rezolvă problemele.

Read Full Post »

libertatea.ro

Jocul de noroc, în orice formă, fie că e ruletă, păcănele, pariuri sportive, poker, debutează ca o distracţie ocazională şi nevinovată, de cele mai multe ori în adolescență, dar se transformă rapid într-o obsesie care le distruge viața celor avizi de adrenalină, câştiguri financiare rapide și simple sau alte recompense. Efectele sunt de multe ori dezastruoase: jucătorul ajunge ruinat financiar, se îndepărtează de familiei și prieteni.

Dependenții de jocuri de noroc au un loc unde să se trateze de această boală, ale cărei efecte sunt la fel de grave ca cele ale dependenței de alcool sau de droguri. Programul Jucători Anonimi a fost început anul trecut, la Centrul Armonia, și este primul astfel de program gratuit din România. La întâlnirile de grup, toți cei cărora jocul de noroc le-a distrus viața își povestesc experiențele, sunt consiliați de psihoterapeutele centrului, Raina Șaguna și Amelia Dumitrescu, și se chinuie să scape de nevoia compulsivă de a juca. Grupul a luat naştere la iniţiativa unui fost jucător, care a reușit să revină pe calea cea bună cu ajutorul psihoterapiei și s-a gândit că ar fi cea mai bună metodă să-i ajute și pe alții să conștientizeze gravitatea dependenței.

Am fost la Centrul Armonia şi am vorbit cu doi dintre băieţii care se tratează acolo.

Primul jucător, sau, mai precis spus, fost jucător cu care am discutat, Andrei, are 24 de ani. El a început să joace din clasa a zecea și s-a lăsat în urmă cu două săptămâni. Este vulnerabil, așa cum el însuși se caracterizează, dar în plin proces de vindecare.
‘Cum a început toate povestea… Așteptam un prieten să mergem undeva la un suc. A întârziat vreo jumătate de oră. Când a venit, mi-a spus: bă, din 10 lei am făcut 70 de lei. Eram fascinat de idee. Și am zis, mergem în oraș, apoi facem din alți 10 lei 70, da? Voiam să învăț secretul banului făcut ușor”, își amintește tânărul primul contact cu jocurile de noroc.

A început să joace foarte mult, la început pe sume mici, cât să-și scoată banii de bere. După care, mirajul banilor l-a cuprins. ”Plecam cu 5000 lei la cazino și-mi propuneam: joc doar 1000 lei. De bine, de rău, îmi rămân ceilalți bani. Bineînțeles, pierdeam, voiam să recuperez ce-am pierdut și ajungeam să-i joc pe toți. Și-i pierdeam pe toți. Culmea este că cel care m-a inițiat în toată tărășenia nu este dependent. El juca un milion, dacă pierdea, pleca, dacă făcea mai mulți, se mulțumea cu acel câștig. Nu plusa. Eu, în schimb, eram în stare să joc non-stop, tot ce aveam…”, povestește Andrei.

Tanarul mi-s spus ca, înainte să se lase, a încercat să se sinucidă. Atunci a simţit că este momentul să spună STOP.

Cea de-a doua poveste este a unei reușite. George, tânărul de 26 de ani cu care am discutat, s-a lăsat cu două săptămâni înainte să înceapă programul Jucători Anonimi și nu a mai intrat niciodată într-o sală de jocuri de atunci. El juca din clasa a 8-a și spune că totul a început dintr-o curiozitate.

”Era mai mult un fel de socializare. Mergeam cu băieții la păcănele, jucam poker etc. În liceu, am început să simt gustul jocului și să pierd din ce în ce mai mulți bani. Ai mei bănuiau, dar nu am recunoscut niciodată asta în fața lor”, spune acesta.
Jocurile l-au adus pe George în pragul disperării, până ce a ajuns să se gândească la suicid. ” Am pierdut contactul cu toți prietenii, nu mai vorbeam cu părinții. Doar prietena mea mă mai sprijinea, dar mi-era frică să n-o pierd și pe ea. Aveam datorii. Așa că am ajuns să vreau să mă sinucid. Am plănuit totul. Am concluzionat că este cea mai bună soluție, singura scăpare. Din fericire, nu am putut să fac asta…”, spune tânărul.

Cu două săptămâni înainte să vină la Centrul Armonia, Alin a hotărât să renunțe la jocuri. ” Prietena mea a găsit pe internet Centrul Armonia. Am hotărât să vin la terapie. Și a fost o decizie foarte bună. Am aflat că nu sunt singurul cu o astfel de problemă, că am nevoie de voință și că nu este imposibil să te lași. Trebuie să vrei. De atunci, n-am mai intrat niciodată într-o sală de jocuri. Dar vin la terapie în fiecare miercuri”, spune băiatul.

Jucătorii anonimi se întâlnesc în fiecare miercuri, de la 18.00 la 20.00, la sediul Centrului Armonia, de pe Str. Negustori 34, etaj 1.

Read Full Post »