Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2013

Intrebarea serii: traim sa ne facem amintiri sau ne facem amintiri ca sa traim?

kkk                                                                sursa: icanread.com

Read Full Post »

Textul se numeşte “Merserii inutile”, a apărut în Gândul şi îi aparţine lui Lelia Munteanu.

Tot textul merită citit, linkul AICI. Voi încerca să vă conving cu câteva citate.

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.lectia-de-jurnalism

                                                                jurnalismanulsus.wordpress.com

Read Full Post »

Este vorba despre Centrul “La Pedale” din Parcul Herăstrău.

Centrul este amenajat la intrarea principală în parc, dinspre Piața Charles de Gaulle.

Centrul “La Pedale” din Parcul Herăstrău se adaugă centrului similar care funcţionează încă din 2008 în Parcul Kiseleff, în cadrul primului sistem gratuit de bike-sharing din România – amenajat de Primăria Sectorului 1 și Asociația Green Gate.

Locuitorii Capitalei pot închiria gratuit doar pe baza buletinului de identitate și a unui contract de dare în folosință una dintre cele 500 de biciclete verzi disponibile în total la cele două Centre “La Pedale”.zuzuz

 sursa foto: mediafax.ro

Read Full Post »

164974_373195366131973_138631026_n

SURSA: Ilaphotographic Facebook

Read Full Post »

“Fiindcă în meseria noastră fiecare aducem ceva care ne-a fost scump; fiecare în meseria noastră aducem un Pamfil-Seicaru mutilat. Nu există gazetar care să nu aibă lângă tocul și călimară lui umbră poetului pe care l-a asasinat.

Ceilalți scriitori au consolarea că într-o bibliotecă cândva peste paginile lor, o femeie frumoasă sau un tânăr își va apleca privirile. Nouă nu ne este îngăduită această mângâiere. Noi suntem oameni de o singură zi”. Pamfil Şeicaru, Curentul, 1940

Read Full Post »

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,

Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti

Numai pe unul singur întru toţi,

Aşa cum încă nici nu şti că poţi,

Aşa cum încă nici nu poţi să şti,

Împodobindu-ţi nopţile pustii

Cu numai dorul tău de carnea sa,

Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa

Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,

Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

Din volumul “Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)” Editura Enciclopedică, 1999, Bucureşti

Read Full Post »

Read Full Post »

Older Posts »