Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Ale mele gânduri/ povești/ întâmplări’ Category

The best day is one when I can write a lead that will cause the reader at his breakfast the next morning to split up his coffee, clutch at his heart and shout: “My God! Martha, did you read this?” – Emil Buchanan, former police reporter, The Miami Herald

Read Full Post »

 

Mie-mi place ploaia. Serios că-mi place. Mă liniștește, mă face visătoare, romantică și creativă. Dar nu mai suport săptămânile astea ploaioase care nu se mai termină. Combinate cu sesiunea și cu alte lucruri de făcut, mă epuizează totul. Nu mai am chef de nimic, sunt plictisită, mohorâtă, am ajuns la concluzia că sunt urmărită de ghinion și că-mi plătesc păcatele. N-am înnebunit și n-am intrat în depresie. Sper.

Azi am uitat să-mi iau geacă și de două ori am mers prin ploaie. Am ajuns acasă udă din cap până în picioare și tristă.

Unde mi-e curcubeul??

Read Full Post »

 

 

Încă de când eram în clasele mici și luam o notă proastă la școală ori mi se făcea vreun reproș, nu mai aveam tragere de inimă să învăț. Îmi intra în cap ideea că nu pot și-mi reveneam doar când se întâmpla ceva care să-mi ridice stima de sine. Nu puteam înțelege mentalitatea unor profesori care considerau că dacă-ți dau o notă mică ori te critică, te vor ambiționa și vei da tot ce ai mai bun din tine.

Acum am rămas aproape la aceeași părere. Și nu mă refer aici la probleme legate de școală în mod particular, ci așa, în general. Când mi se confirmă că sunt bună la ceva, încerc să fiu și mai bună, să mă perfecționez. Așa numita “critică pozitivă” (i-aș fi zis constructivă, dar mi-a fost frică de cacofonie) nu mi-e plăcută, nu mă ajută, ba chiar mă demoralizează. Poate mi-e utilă doar în momentul în care mă ajută să “construiesc” ceva, nu la final.

Nu am înțeles niciodată oamenii care au nevoia asta acerbă să critice întruna. Să arate cu degetul spre ce nu e bine, să facă unele comentarii gratuite, care nu-s în folosul nimănui. Dacă i-ar plăti cineva pentru asta, aș înțelege. Dar așa? Ce rost are atâta înverșunare pe defectele sau greșelile altora?

Și mai sunt și ăia de cred c-ar trebui să le mulțumești pentru că-ți fac un reproș. De parcă îți spun ceva nou sau pe care tu nu ai încercat deja să-l schimbi și n-ai reușit..

Acum nu zic, accept critica oamenilor apropiați, cei care îmi zic cu drag asta și care-mi vor binele. În rest…

Read Full Post »

În sfârșit, o seară liniștită după o săptămână mai mult decât agitată: proiecte, teme, examene + o căzătură zdravănă – picătura de care aveam nevoie pentru un pahar plin. În sfârșit, o seară în care am văzut seriale, am ascultat muzică și am lenevit. Și urmează un somn mai lung de 4-5 ore în noaptea asta. Is it heaven?

Păcat că nu ne iese mereu totul așa cum vrem. De fapt, nu așa cum vrem, așa cum considerăm că merităm. Păcat ca oamenii sunt subiectivi. Problema e că pun/punem prea mult suflet. Uneori, e bine să nu-ți pese… Asta e concluzia pe care am tras-o azi.

Melodia asta mă liniștește. V-o recomand pentru noaptea asta ploaioasă, dar calmă.

Și versurile sunt superbe:

And I know sometimes you wanna die
But do you really feel alive without me?
If so, be free
If not, leave him for me
Before one of us has accidental babies

Acum trag aer în piept și aștept CURCUBEUL de după furtună.

Read Full Post »

 

De cand am venit in Bucuresti, petrec mult ( poate prea mult ) timp in mijloacele de transport. Si uneori analizez  persoanele care stau in jurul meu. Subtil, bineinteles, sa nu credeti ca sunt din aia care te fixeaza cu privirea de-ti vine sa “cobori la prima”. Analizez stilul de imbracaminte, gesturile, muzica pe care o asculta prin casti si care ajunge la urechile mele, felul de a vorbi, ziarul sau cartea pe care o citesc. Si nu pot sa ma opresc din a-mi inchipui comportamentul, felul de a fi, anturajul, preferintele, locurile pe care le frecventeaza persoana respectiva. Ii construiesc o intreaga poveste de viata.

Sunt constienta ca aparentele pot insela. Am realizat de ceva timp, prin experiente proprii. Dar..ma intreb:  cat din ce aratam dezvaluie personalitatea noastra? Am facut anul trecut semiotica si ni s-a spus ca infatisarea si lucrurile exterioare spun multe despre oameni.

Voi va luati dupa aparente?

Read Full Post »

Mi se pare nepotrivit sa vorbesti despre convingerile tale religioase in fata tuturor. Sau sa te dai mare cu o credinta pe care multi dintre noi nu o punem in practica. Am doar o dilema. Am intalnit in ultimul timp foarte multe persoane contra religie, pentru care stiinta este singurul lucru in care cred.

 

Ma intreb: de ce am asculta sutele de teorii care se contrazic intre ele, niciuna bazata pe dovezi palpabile – pentru ca daca ar fi nu le-ar expune in documentare sau carti controversate, ci ne-ar convinge cu o super dovada ca ceea ce spun este adevarat ori ar face o teorie simpla pornind de la aceste demonstratii, teorie ce ar schimba si mentalitatea maselor ce cred in Biblie de atata timp- de ce am crede in ceea ce un grup de cercetatori vor sa ne faca sa credem, poate prin manipulare sau nu? De ce sa-i ascultam pe ei? Si, mai bine spunem, pe care dintre ei alegem sa-i ascultam?

 

Doar intreb. Au adus vreunii o dovada clara pe care o poate explica cineva?

Read Full Post »

Suntem făcuți pentru a face greșeli. Sau cel puțin cu ideea asta am trăit mereu. Poate e o scuză mult prea des utilizată pentru a nu ne asuma responsabilitatea. Sau… poate pur si simplu suntem fragili și pasibili de greșeală. Suntem perfectibili, nu perfecți.

Și uite că a fost momentul ăla în care nu am apelat la rațiune, nu am analizat problema din toate unghiurile, nu am fost echilibrați și am ales să facem ce-am simțit. Și, ah, cât de inteligenți am fi toți dacă n-am simți, dacă n-am avea această sensibilitate sau fragilitate specific umană. Dacă n-am avea această tentație spre greșeală, dacă alegerile „rele” nu ne-ar face să ne simțim atât de bine uneori. Și greșeala poate fi adăugată la experiența vieții, ba chiar e una dintre cele mai formatoare experiențe, pentru că învățăm. Ne dăm seama ce lucruri bune ne-a adus și ce lucruri rele. Și din greșeli se pot realize lucruri mărețe uneori.

Dar ce trebuie noi să reținem este că o greșeală făcută o dată nu ne definește pe noi ca oameni. Mă uitam la Anatomia lui Grey și am reținut de acolo una dintre cele mai frumoase lecții. Nu știu exact cum era formulată, dar idea principală era că, atunci când greșim, nu trebuie să ne focusăm atenția pe greșeala respectivă.Trebuie să privim întregul.

Toate acțiunile noastre de până atunci ne definesc. Doar pentru că o dată am mers pe un drum pe care nu trebuia să mergem, nu înseamnă că praful și pietrele de pe drumul suntem noi. Putem să ne întoarcem și să ne găsim adevăratul nostru drum plin de soare. Pentru că, pe lângă greșeală, omului i s-a dat și antidotul ei. Trebuie să avem grijă cum ne îndreptăm greșelile. Și nu trebuie să ne lăsăm doborâți. Doar să ne ridicăm și să continuăm viața cu o lecție învățată în plus.

Fă greșeli și îndreaptă-le corect.

 

Păcat că vedem semnalul de alarmă când este târziu. Dar niciodată nu va fi prea târziu.

Read Full Post »

Older Posts »